Prima scoala de naturoterapie s-a deschis in anul 1900, la New York, iar in 1931, Congresul American definea aceasta disciplina medicala ca “Arta de a vindeca”, adica protectoare, preventiva si curativa.
In 1939 practicienii de sanatate publica alopata coexistau in paralel cu naturopatii in cadru legal in Germania. Traditia in aceasta tara a creat Colegii de naturopatie acreditate de guvern, absolventii avand dreptul de a folosi mijloace de precizare a diagnosticului, vindecarea sau ameliorarea starii de sanatate a bolnavilor (numai prin metode naturale si biologice).
In anul 1985, de exemplu, naturoterapia a capatat recunoastere oficiala in Franta, ca: “Medicina naturalaeste un fenomen social pe care nu-l putem sa-l ignoram”, Francois Miterrand.
Naturopatia cuprinde un ansamblu de cunostiinte filozofice si stiintifice ce permit mentinerea starii de sanatate, arta de a vindeca apeland la metode, sisteme si regimuri alimentare naturale, pentru ca sanatatea bolnavilor sa poate fi redata, potentata si mentinuta.
Medicina noastra traditionala este apropiata de marile sisteme de medicina traditionala chineza sau ayurverdica ca filozofie si mod de aplicare.
“Zamolxis, regele nostru, care este un Zeu, ne spune ca dupa cum nu trebuie sa incercam a ingriji ochii fara sa tinem seama de cap, si nici capul nu poate fi ingrijit netinandu-se seama de corp. Tot astfel trebuie sa-I dam ingrijire trupului dimpreuna cu sufletul”, spusele unui medic trac.
Conceptia in medicina traco-dacica considera corpul omenesc ca un tot armonios in care partile componente se afla intr-o dependenta, solidare unele cu celalalte.
]]>
In trecut se folosea mai des termenul de fitopatologie, adica metode de tratament ale bolilor plantelor iar in terapeutica umana se intelegea tratamentul afectiunilor cu ajutorul plantelor. Astazi fitoterapia se refera la terapeutica cu ajutorul substantelor active biositetizate de celula vegetala, inclusiv ceaiuri medicinale, plante medicinale ca atare, substante exctractive, substante active pure sau produse farmaceutice mixte. Dar toate acestea respecta importanta si masura factorului terapeutic principal, adica substanta activa din planta.
Fitoterapia a ajuns sa ocupe un rol din ce in ce mai important, astfel incat indexul plantelor medicinale si aromatice cu aplicare in terapia bolilor umane creste de la un an la altul. Recomandarea cea mai de pret este ca omul trebuie sa participe constient si bine educat la recolatarea, conservarea sau prepararea produselor fitoterapeutice, pentru ca plantele pot fi toxice sau cu potential toxic in anumite conditii.
De aceea, clasificarea formelor de preparare a produselor fitoterapeutice trebuie cunoscuta.
A. Forme fitofarmaceutice de uz intern
→ cea mai simpla forma de preparare si administrare – masticarea plantelor
→ pe cale orala – pulbere obtinuta dintr-o singura planta/amestec de pulberi din mai multe plante (macinare din flori, frunze, tulpina, radacina)
→ comprimate preparate din pulberi (uneori drajefierea – pelicula gastro-solubila)
1. Solutii extractive apoase
– Infuzie
– Decoct
– Maceratul la rece
– Siropul
2. Solutii extractive hidro-alcoolice
– Tincturile
– Vinurile medicinale
– Cidrurile
3. Alte forme de administrare interna
– Necesita deobicei proceduri si instalatii speciale pentru realizarea lor
– Extracte fluide
– Pulberi liofilizate (cel mai bun procedeu de conservarea a produselor biologice fragile – de exemplu sucurile celulare din produse proaspete obtinute prin presare)
B. Forme farmaceutice de uz extern
→ unguente
→ supozitoare
→ uleiuri medicinale
→ cataplasme
→ baie cu plante
→ otet aromatic
→ inhalatie
→ gargarisme
→ badijonaje
Termenul de medicina alopata defineste stiinta care se ocupa cu studiul maladiilor si tratamentelor, practicata de persoane abilitate sa exercite medicina. Medicina naturala defineste acele practici medicale inspirate si legate strans de natura, considerata sistem terapeutic, factorii naturali fiind recomandati in tratamentul bolilor umane (aerul, apa, soarele, plantele, alimentele naturale, miscarea, etc.). Ea poate fi practicata atat de medici, cat si de persoane denumite terapeuti sau bio-energoterapeuti. Practicile naturale, deorice fel ar fi ele, care se asociaza terapiilor alopate, sunt terapii complementare. Punti de legatura pot fi gasite si in alte practici naturale cum ar fi: in Apiterapie recurg ambele tipuri de medicina, Acupunctura este practicata numai de medici specializati, Presopunctura este insa utilizata in egala masura si de kinetoterapeuti si maseuri. Daca alimentatia dietetica este recomandata de medicul alopat, in ceea ce priveste Dietoterapia este mai mult decat un factor complementar terapeutic, un mod de viata, alternativ la alimentatia curenta (uneori generatoare de numeroase boli). Balneoterapia utilizeaza factori naturali prin proceduri fizice si chimice, fie pe cale externa (namolul), fie pe cale interna (ape minerale); factorului terapeutic natural, apa, I se pot adauga diverse plante medicinale, rezultand asa numitele bai de plante.
Terapii naturale in relatii principiale si de elemente, substante, comune sau asemanatoare fitoterapiei:
• Dietoterapia naturala,Talasoterapia
• Balneofizioterapia, Helioterapia
• Homeopatia, Kinetoterapia
• Acupunctura, Aeroterapia
• Reflexoterapia, Meloterapia
• Bioenergoterapia, Cromoteriapia,Artterapia ]]>