Erich Fromm

E minunat sa-ti amintesti de toate astea cand vezi prin puterea contrastelor, oamenii din jurul tau veseli, binevoitori, cu fetele luminate, gata sa te ajute neconditionat in ciuda unei vieti grele. La acesti oameni am vazut cum indestularea si preaplinul dinauntrul lor li se vede pe fata, in gesturi si in smerenie. Sunt in marea lor majoritate oameni simpli care traiesc in natura, cu natura, de la care sunt rasplatiti cu fructe si mirodenii din plin, vegetatie luxurianta si tesaturi fine. Se roaga in liniste in temple impodobite pana la refuz in contrast cu straiele lor simple in culori vii. De la calugarii budisti pana la femei grabite prin pietele din strada, la batranii si copii asiatici, toti au fete binevoituare si foarte des zambitoare. Traiesc in singura tara din sud-estul Asiei care nu a fost ocupata de nici o putere europeana, un mix de culturi si influente, ei oamenii de aici au toleranta si  acceptare, si mai mult decat atat sunt foarte mandrii de cei care-i conduc: regele si regina lor.

Daca nu v-ati dat seama inca, vorbesc de oamenii Thai(asa mi-a placut sa-i numesc), thailandezii, niste oameni mici cu suflet mare! Fetele le sunt luminate de un zambet inocent, batut de soare iar viata desi grea li se vede in mod frumos pe chip. Au un trai deloc asemanator cu al europenilor(de care se bucura din plin ca si turisti), au un mod impacat de a trai, un mod inventiv de a se descurca si asta pentru ca au inteles care le sunt resursele: vremea calda mai tot timpul, mancarea, mirodeniile, plajele, masajul…

Profita de unicitatile lor ca si oameni, ca si popor, si au timp sa traiasca doar in prezent, nu ieri si nu maine, azi!

Avem de invatat cu fiecare om pe care il intalnim si cu fiecare pas pe care-l facem, avem de invatat reintoarcerea la noi, la acele lucruri care ne fac unici si cu minunatiile cu care am fost inzestrati.

Altfel, nu(…)

Pentru ca daca te razbuni ramai dator la Dumnezeu. Daca nu te razbuni, ramane Dumnezeu dator la tine, si e mai bine asa, ca spune si Scriptura: Razbunarea e a Mea.”

Parintele Arsenie Papacioc

• nevoia de sex
• nevoia de recunoastere”

S.Freud

– inseamna a amana, a pune deoparte emotiile primare, iesirile din comportamentul normal, emotiile foarte puternice izvorate pe moment din foarte mare bucurie sau tristete, pana redevenim noi

– starea constienta este alterata, starile conflictuale si emotile interioare devin mai puternice decat Sinele

– a da la o parte in acest caz nu inseamna a reprima, inseamna a avea ragazul si ajutorul sinelui echilibrat, de a le accepta si integra ca facand parte din noi

– recunoasterea si acceptarea nu pot veni in starea conflictuala sau in starea euforica

– linistea si echilibrul ne pot servi la digerarea in mod corect a emotilor, ne pot servi la puterea de a face alegeri

– deconectarea emotilor scoate adevarata valoare a sinelui la suprafata

– armonizarea noastra interioara cristalizeaza gandurile, deci ofera acuratete alegerilor de tip aici si acum

Echilibrul se obtine prin retragerea in zona de tucutine, departe de locul sau momentul care au produs starea de emotivitate crescuta. Fie ca este vorba de o stare de nervozitate, anxietate, fie ca este vorba de euforia entuziasmului de moment, toate acestea se pot transforma in ganduri mai profunde, echilibrate si de durata.

Sedimentarea unor emotii, atunci cand sinele da valoare atitudinii noastre fata de un eveniment, este exprimata deobicei de sintagma „gandim la rece”.

Alegerile pe care le facem de la cele mai mici pana la cele mai mari, ni le dorim a fi adecvate, potrivite pentru noi.”Adecvate” reprezinta metoda alegerii „bune” (nu exista alegeri rele sau bune) si pot fi luate doar intr-o stare de liniste si pace interioara.

Tu cu tine vei descoperi frumusetea unui sine armonios si asa iti va fi usoara identificarea unor emotii trecatoare.

RELATIILE mele au fost un pic din toate acestea, din sperantele  si asteptarile  celor traite, vazute, simtite de altii, nu de mine.M-am intors un pic la mine, in mine si mi-am dat seama ca atunci cand m-am nascut am stiut sa-mi iubesc parintii fara sa stiu ca am o relatie cu ei, la fel si cu prietenii de gradinita(primele si cele mai simple relationari) si ca lucrurile au devenit mai dificile cand am aflat ca „aveam o relatie buna/proasta”. Suntem constienti cat de mult ne comparam cu altii, cu alte evenimente din viata altor oameni, cu relatiile lor? Cat suntem NOI in relatia ‘noastra’?

Si asa m-am intors in timp sa mai simt un pic cum e sa nu ai asteptari si convingeri, teorii si ipoteze. Mi-a fost greu si am reusit in urma mai multor exercitii…..si am descoperit ca  „m-am intors” in prezent. In prezent…incerc sa nu am relatii!

PS: pentru exercitiu recomand intalnirea cu un prieten vechi-Eckhart Tolle

Nu stiu de cate ori v-au chinuit dureri fizice, de orice fel, dar stiu ca nu e fiinta sa nu le cunoasca. O durere de cap, de stomac, de dinti sau de orice alta natura ar fi,  este o durere si se resimte ca atare.

Nu este de mirare faptul ca dupa o durere acuta, linistea ameliorarii ei pare mai dulce decat a fost vreodata. Nu este usor sa acceptam o durere, nu e usor sa traim cu ea, dar oricat de urat ar fi: are si partea ei buna. Macar dupa ce trece ar trebui sa ne gandim:

– a aparut in urma unui dezechilibru al organismului, de care nu stiam dar pe care l-am provocat, cu sau fara stiinta;

– organismul incearca sa ne comunice ceva;

– ne conecteaza,  pe loc,  fizic si spiritual cu fiinta noastra, ne face prezenti (brusc si rapid) in propriul organism;

– imediat dupa ce trece sau un  timp dupa, suntem mult mai „atenti” la noi; durerea eleveaza, ne face responsabili si ne creste spiritual, daca ii oferim ocazia.

Fiti atenti la toate schimbarile corpului vostru si veti fi conectati mult mai bine si la Sinele vostru; veti invata ceea ce numai natura umana, cu inteligenta ei ne arata.

Si apoi, rasfatul starii de bine se traduce printr-un ceai caldut cu aroma de cocos si un strop de lapte cu miere.

„Unul de altul suntem legati dupa trebuintele noastre, de aceea unul pe altul sa ajutam a lui trebuinta, dupa a noastra putinta.”

Proverb romanesc

Se terminase vara iar toamna incepea sa-si intre in drepturi, acea toamna calda cu frunze roscovane si ciripit de pasari pe fundal. Nu-mi fusese parca, niciodata, atat de evident, ca pasarile de la geam scot sunete asa frumoase, ca lumina care se loveste de frunzele din copaci arata asa de bine. Observam ce usor imi este dimineata sa fiu constienta, sa vad, sa aud, sa simt fara zgomotul mintii. Sa realizez ce mi se intampla: sa ma bucur de niste lucruri atat de simple si ca ele sunt diferite dar sunt in fiecare zi tot acolo.

Asa se intampla cand traim constient, si cand, in general, facem lucrurile simple constienti de ele. Cand observam cu adevarat devenim vii, traim 100% in filmul nostru.

Cel mai simplu exercitiu este cu si despre mancare. Mancam constient ? Intrebarea este subiectiva: daca ne place inseamna ca ne provoaca placere, iar provocarea placerii gustului reprezinta  gradul de educare al gustului. Ce ne place, cat de atenti suntem la ce isi doreste corpul nostru, tine in mare masura de istoricul obiceiurilor noastre alimentere: pe scurt, spune-mi cu ce ti-ai obisnuit (hranit) organismul, sa-ti spun ce-ti place sa mananci. Educa-l  cu fructe si legume si va prefera hrana vie. Ca sa-ti poti identifica placerile culinare reale, intoarce-te un pic in timp in perioada copilariei, caci acolo isi au sediul emotiile de care se leaga  comportamentul tau alimentar.

Lasand la o parte gustul dulce, de exemplu al ciocolatii, cat de buna a devenit ea cand a fost recompensa ? Parintii sau bunicii te-au recompensat cu o bomboana, o ciocolata, o prajitura sau te-au laudat, te-au incurajat cu o smochina sau un piure de mere ?

Ar trebui sa avem grija cu ce ne recompensam copii, in calitate de parinti, profesori, mentori sau prieteni. Este doar unul din pasii de inceput in educarea gustului. Pare un gest nevinovat si lipsit de importanta, dar in timp o punga de fructe uscate oferite ca apreciere poate face o diferenta semnificativa. In plus, cineva care isi va da seama, la maturitate, de importanta alimentatiei crude, va avea nevoie de multa determinare in educarea gustului, mai ales cand acesta a fost asociat unei emotii. Care a fost „gustul dulce” al copilariei tale?

Toamna este un prilej de amintiri cu bunici, de culori aprinse, de o stare constienta de bine si…de  multe fructe delicioase!